M-am întrebat de multe ori de ce găsim atât de fascinante filmele în care personajele călătoresc în timp sau cele în care timpul trece ba mai repede, ba mai încet. Unul dintre răspunsurile găsite într-un colțișor ascuns al inconștientului meu este fascinația nemuririi. A fi nemuritor înseamnă a birui timpul, a trăi veșnic undeva unde veșnicia nu se măsoară în unități de timp, ci poate în trăiri și emoții.
Oricare ar fi răspunsul, filmul Capcana timpului promite să ne poarte într-o aventură în timp fascinantă, dar înfricoșătoare. Căci ce altceva ar putea sugera cuvântul Capcană? Când spunem că picăm într-o capcană, ne referim la ceva evenimente nedorite în care am fost intrat seduși de promisiuni deșarte, nu?
Capcana timpului (Time trap) are la bază ideea dilatării temporale din teoria relativității a lui Albert Eisntein, o idee nu prea des întânită în filmele științifico-fantastice până acum și care îți captează atenția de la început până la finalul total neașteptat.
Jack Hopper, profesor de arheologie la universitatea din Texas, este mistuit de misterul dispariției părinților săi plecați în căutarea surorii sale mai mici, dispărută în condiții misterioase. Când într-o zi descoperă o peșteră neobișnuită care pare despărțită de lumea exterioară de un zid invizibil puțin umed, nu are nicio îndoială că peștera respectivă merită toată atenția sa. Așa că se întoarce pregătit cu echipament de explorare speologică, dar însoțit numai de câinele său, nu înainte însă de a lăsa vorbă unora dintre studenții săi unde va pleca.
La rândul lor, studenții pleacă și ei în căutarea profesorului Hopper, care nu-și mai face apariția la cursuri. Și de aici încep misterele. Ceea ce e neobișnuit la această peșteră este că timpul este încetinit extraordinar de mult, iar cei prinși înlăuntru nu par să perceapă acest fapt.
Iar când în acțiune apar și oamenii peșterilor cu instinctele lor primitive de supraviețuire, lucrurile se complică. Dar și mai tare se complică atunci când apare un fel de robot, un om al viitorului – din perspectiva celor din peșteră, căci altfel el este omul prezentului pe pământul peste care au trecut poate mii de ani de la intrarea lor în peșteră.
Desigur că filmul are și scene puțin copilărești, care pe moment m-au iritat, dar pe care le-am justificat prin faptul că majoritatea personajelor principale sunt adolescenți sau în pragul primei tinereți, deci o categorie de la care te mai aștepți uneori la întrebări copilărești.
Leave a Reply