E soare, e cald, e primăvară și eu #stauacasă
Azi am primit mesaj pe telefon de la guvernul UK să stau acasă. Stau acasă de aproape o lună, dear gov UK, mult înainte de a vă veni și vouă ideea să luați ceva măsuri pentru a proteja populația. Încă de pe vremea când Boris a zis că e bine să ne contaminăm cu coronavirus, că astfel o să avem herd immunity (imunitate de grup) după ce, bineînțeles, vor muri destui dintre cei bătrâni și bolnavi.
Prințul Charles are coronavirus
Prima veste șocantă azi: prințul Charles a fost depistat pozitiv la coronavirus și se află în carantină. Și de ce nu s-a ferit să ia contact cu oamenii până acum, nu pot să înțeleg. Ceva mă face să cred că guvernul UK nu a luat în serios amenințarea cu coronavirus, altfel îl protejau pe Charles și îl scuteau de îndatoririle sale publice. Dacă nici pe Charles nu l-au protejat, ce pretenție să mai avem ca oameni de rând.
Serialul Freud pe Netflix
Dacă tot nu pot să ies, m-am băgat la film. Serialul Freud mă cam irită prin intriga sa, dar dacă l-am început, hai să încerc să-l termin. E și un exercițiu de voință. Îmi plac începuturile, dar nu sunt perseverentă și schimb caii în mijlocul râului de cele mai multe ori.
Dar…ce treabă are Freud cu vrăjitoria și rezolvarea unor crime misterioase? În miniserialul Freud pe Netflix, are mare legătură, căci Freud folosește hipnoza să-l ajute și pe polițistul Alfred Kiss să descurce ițele încurcate ale unor crime monstruoase, dar și pe Fleur Salome, un medium care ar trebui să comunice cu cei morți, dar care e mai specializată în viziuni are unor fapte abominabile ce urmează să se întâmple.
Mă întreb cât de etic este să produci scenarii fanteziste folosind numele și viața unor personalități reale. Pentru cine n-a studiat opera și viața lui Sigmund Freud, acest serial îl poate induce în eroare, căci omul nu-și închipuie că de fapt lucrurile nu s-au petrecut așa. Sigur, dacă gugălești poți afla cum stau lucrurile de fapt, dar asta nu constituie un argument în favoarea punerii de scenarii absurde pe seama unor personalități reale. Regizorul sau producătorul ar fi putut folosi un cu totul alt nume, nu pe cel al lui Sigismund Freud.
Este incredibil totuși cât de mult seamănă actorul Robert Finster cu Sigmund Freud, parcă ar fi gemeni. Nu e de mirare că pacientele lui Freud tot făceau transferuri erotice pe el, tipul arăta bine.
Lumea de ieri de Stefan Zweig
Toate lucrurile din romanele realiste cărora cu greu le- aș fi dat crezare se busculau și se- nghesuiau în micile bombe și cafenele în care eram introdus și, cu cât era mai proastă reputaţia unui om, cu atât mai mare era interesul meu de a-l cunoaște personal.
Și totuși, după ce Zweig ia contact la Berlin cu lumea opusă burgheziei evreiești în care trăise până atunci, spiritul lui creator scade aproape de zero, căci nu a mai îndrăznit să publice nimic timp de câțiva ani, atât de puerile i se păreau încercările lui literare de până atunci. Mușcătura zdravănă din viața reală l-a complexat în prima fază, nu i-a stimulat creativitatea. Cum mă complexează acum pe mine biografia lui.
În vacanța de vară, Stefan Zweig pleacă din Berlin în Belgia, la Bruxelles, pentru a-l cunoaște pe Emil Verhaeren, un poet optimist, un adevărat rapsod al Europei care se entuziasma de toate cuceririle tehnologiei și încuraja locuitorii Europei să se admire unii pe alții. Întâlnirea cu el îl va îmbogăți sufletește, căci Emil Verhaeren:
De la primul cuvânt stabilea legătura cu oamenii, fiindcă era cu toate ferestrele sufletului deschise, receptiv la tot ce e nou, nu respingea nimic. Se arunca, aș zice cu toată fiinţa, în întâmpinarea celuilalt și, ca în această primă oră, tot așa, de sute și sute de ori am fost norocosul martor al copleșitoarei, furtunoasei coliziuni dintre fiinţa sa și alţi oameni.
Capitolul despre impresiile lui din călătoria la Paris, orașul eternei tinereți, este sublim. Îl citesc pe nerăsuflate, oprindu-mă doar cât să-mi notez câteva citate care-mi atrag atenția prin măiestria cu care acest autor stăpânește limba.
Un sfat de la Zweig pentru scriitorii începători:
Și, dacă ar fi să dau azi un sfat unui scriitor tânăr care încă nu și- a găsit drumul, aș căuta să-l determin ca mai întâi să se apuce de interpretarea sau tălmăcirea unei opere mari. Orice întreprindere care comportă un asemenea sacrificiu aduce începătorului mai mult folos decât propria lui creaţie, și nimic din ce s-a făcut vreodată cu uitare de sine nu s-a făcut în zadar.
Leave a Reply