Vacanță exotică pe tărâmul verii eterne. Singapore (1). Sentosa Island

O metropolă multiculturală, un amestec de civilizații asiatice și europene, o explozie de culori și mirosuri exotice (în sensul bun al cuvântului), minunate răsărituri și apusuri de soare, adieri sărate printre palmieri falnici, nisip fin cernut, un adevărat paradis acest Lion City.

Zborul de la Londra la Singapore a durat aproape 14 ore cu Norwegian Airlines, iar biletul dus-întors a fost incredibil de ieftin. Avion modern, cu posibilitatea de a comanda online pe ecranul din față ceva snacks și băuturi, non-alcoolice sau chiar alcoolice. Totuși, prestațiile stewardeselor au cam lăsat de dorit, lucru de mirare la o firmă norvegiană.
După 14 ore de trăit efectiv la înălțime, mi-a venit destul de greu să mă ridic și să iau contact cu pământul. Aștept cu nerăbdare ziua în care tehnologia va avansa atât de mult încât ne vor teleporta direct din avion în hotelul sau apartamentul închiriat. Sau mai bine direct pe plajă.

Aeroportul Changi e unul dintre cele mai moderne și sofisticate aeroporturi din lume, o adevărată operă arhitecturală, însă eu sunt atât de obosită că nu-mi arde de explorat și admirat nimic, ci mă îndrept glonț spre ieșire. Taxiul până în centru este destul de ieftin, surprinzător, căci altfel Singapore este unul dintre cele mai scumpe orașe din lume. La cumpărături, a doua zi, într-un mall din Sentosa Island, am avut surpriza să văd bluza cumpărată de la Marks & Spencer din Bristol cu câteva zile înainte, la un preț dublu aici. Mă întreb dacă ei plătesc atât de multe taxe pentru lucrurile de import încât să justifice diferența, totuși Singapore, fostă colonie engleză ar trebui să aibă niște avantaje, nu?

Aflu repede că și salariile singaporenilor sunt pe măsură, deci per ansamblu viața lor e tot cam ca a britanicilor. Până și autobuzele au volanul pe dreapta și etaj exact ca în Marea Britanie. Străzile sunt însă mult mai curate în Singapore și nici n-am văzut cerșetori în săptămâna petrecută aici. Bristolul e împânzit de tot felul de cerșetori, imigranți laolaltă cu englezi cu haine aruncate neglijent pe ei, plimbând de obicei un câine de rasă bine hrănit. Dacă au bani pentru asemenea câini, te miri de ce mai cerșesc. Evident, legea nu este destul de aspră cu astfel de oameni în regat, altfel nu i-ai întâlni la tot pasul.

Palawan Beach – Sentosa Island

 

Am sosit în Singapore dimineața și, după un somn frugal de câteva ore, după-amiaza am petrecut-o cu picioarele afundate în nisipul extrem de fin de pe plaja Palawan din insula Sentosa. În depărtare, o insulă izolată scoate timid capul printre cocotierii și palmierii ce o străjuiesc. Mă întreb buimacă dacă este locuită și cum o fi să locuiești chiar în inima Paradisului. Soarele începe să se afunde încet dar ferm în apa jucăușă a oceanului (cred că e Pacific, right?) dându-i o nuanță portocalie care îmi aduce aminte de draperiile portocalii ale fostului meu office. Pare că totul a fost într-o viață anterioară, așa de departe mă simt eu, cea de pe plaja Palawan, față de mine, cea de acum aproape 2 ani. Alte preocupări, altă țară, alte planuri, alte gânduri. Sunt încă entuziasmată de noua mea viață, dar mă trezesc întrebându-mă pentru câtă vreme. Sau poate că sunt (doar) un om viu și Nichita Stănescu are dreptate că:

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Un miros de friptură la grătar se infiltrează până pe plajă, de altfel terasele sunt destul de aproape. Sunt pline deja de chipuri vesele și gălăgioase. O mulțime de indieni, coreeni, filipinezi, japonezi, malaysieni, vietnamezi vin în vacanță în Singapore. Înțeleg că pentru ei a foarte aproape, la o aruncătură de băț. Puțini europeni sau americani.

Plaja Siloso – Sentosa Island

Plaja Siloso din Insula Sentosa. Fiind cea mai apropiată de mijloacele de transport care leagă insula de restul metropolei, a devenit curând plaja mea preferată. În stânga, oceanul alternează nuanțe de turcoaz și albastru de Singapore mușcând alene din nisipul cald, mângâindu-ne duios tălpile dornice de aventură, în dreapta o selecție de restaurante, pub-uri, magazine cu suveniruri și cu articole de plajă.

Pe o stâncă ce sfidează îndrăzneață Pacificul, o doamnă – pare japoneză sau coreeană – are programată o ședință foto chiar sub ochii noștri. Fotograful profesionist – pesemne un localnic – face echilibristică pe cele mai ascuțite laturi ale stâncii pentru a surprinde fotografia perfectă. Îi privesc fascinată minute în șir, în timp ce încerc să imortalizez momentul cu telefonul meu Samsung, o ediție destul de veche, dar care are o cameră cu o rezoluție bunicică. Fotograful japonezei își mută trepiedul din nou, încercând s-o surprindă dintr-un unghi diferit. Oare doamna respectivă va apărea pe coperta vreunei reviste? Pentru că pare mult prea preocupată de imaginea ei și dă indicații continuu, de parcă ar regiza un film.

Trenul care circulă în Sentosa între cele trei plaje este gratuit, așa că le pot explora după bunul plac, gen hop on, hop off,  fără să fie nevoie să petrec prea mult pe o singură plajă. La amiază e înăbușitor de cald și nu îndrăznesc să intru în ocean să mă răcoresc. Nu văd mulți turiști aventurându-se și mă întreb dacă sunt rechini prin zonă.

 

Plaja Tanjong – Sentosa Island

Mult mai liniștită decât suratele ei, plaja Tanjong e locul ideal pentru a medita și eventual a face yoga. Trei generații de indieni – bunicii, părinții și copiii lor – par că au decis să efectueze ritualul lor de puja chiar pe plajă la prima oră a dimineții (vorba vine, prima oră în vacanță înseamnă aproape 9 am pentru subsemnata). Stau în cerc, cu capetele plecate și aparent meditează (sau se roagă în gând). Mă simt ușor pătrunsă de solemnitatea momentului și mulțumesc și eu în gând lui Dumnezeu că am ajuns să trăiesc o realitate mai fascinantă decât un vis. Mă afund ușor în nisipul cald care mă îmbrățișează primitor și privesc cerul printre frunze de cocotieri. Aș vrea ca momentul acesta să dureze veșnic, să încremenesc clipa de față oprindu-i curgerea în neant. Acum realizez că poate veșnicia chiar asta înseamnă. Să trăiești aceeași clipă minunată care nu se sfârșește niciodată.