Nu-mi aduc aminte dacă Armand ne-a povestit vreodată despre frumusețea grădinilor botanice, se prea poate, dar eu n-am reținut decât entuziasmul lui atunci când ne zugrăvea splendoarea peisajului montan din Elveția și Iugoslavia (cum se numea pe vremea aceea), fluturând cu un ton familiar numele unor orașe ca Zurich și Zagreb, de parcă le bătătorise străzile încă din copilărie. Armand chiar voia să știm geografie și nu pot spune că n-avea deloc talent pedagogic. Însă, pe vremea comunismului, talentul acesta părea adânc îngropat sub mormanul de directive prețioase venite de sus, așa că noi aveam parte, din păcate, doar arareori de discursurile sale pătimașe despre destinațiile turistice din afara granițelor patriei noastre mult iubite. Dar pot spune că acele rare ocazii mi-au rămas adânc în memorie.
Nu e deci de mirare că, atunci când am pășit în grădina botanică din Singapore, mi-am adus aminte instant de pasiunea lui pentru natură. Îmi imaginez patosul cu care ne-ar fi descris această grădină paradisiacă în timp ce s-ar fi plimbat agale printre rândurile de bănci învechite, dacă ar fi avut vreodată ocazia să o exploreze. Și chiar mă simt puțin vinovată că eu, și nu Armand-cel-pasionat-de-geografie, am fost cea care s-a bucurat de toată frumusețea ei, cu toate că inițial am ales să o vizitez mai mult ca să bifez – în trecere, nu aveam de gând să pierd vremea prea mult pe aici – un obiectiv turistic care din întâmplare se afla în drumul meu. Bineînțeles, odată ce am ajuns pe uitatul tărâm edenic, planul zilei s-a reactualizat instant, așa că am rămas aproape toată ziua aici.
Ah! De-abia mă scol…Pardon…Sunt încă răvășită…
Nu sunt pasionată de grădini botanice, mai bine zis nu eram, din simplul motiv că nu mi se par un peisaj natural, ci mai degrabă unul înfrumusețat artificial. Ca o femeie care se machiază prea strident din dorința de a plăcea, așa că nu-i mai distingi deloc trăsăturile naturale. Mare surpriză să realizez că grădina botanică din Singapore, întocmai ca floarea micului prinț, părea absolut naturală, deși evident fusese lucrată cu mare precizie de grădinari talentați:
Ea îşi alegea cu grijă culorile. Se îmbrăca încet, îşi potrivea una cîte una petalele. Nu voia să apară şifonată ca macul. Ea nu voia să apară decît în deplinătatea şi sclipirea frumuseţii sale. Da! Era cochetă! Toaleta sa misterioasă dură multe zile. Dar într-o bună dimineaţă, exact odată cu răsăritul soarelui, se arătă. Şi tocmai ea, care muncise cu atîta precizie, zise căscînd:
Ah! De-abia mă scol… Pardon… Sunt încă răvăşită…Micul prinț/Antoine de Saint Exupery
Intrarea la Grădina Botanică din Singapore este gratuită
M-am dus în pădure pentru că am vrut să trăiesc cu bună știință, să înfrunt doar probleme esențiale ale vieții…ca să nu descopăr când voi ajunge să mor că nu am trăit.
(Henry David Thoreau)
Dacă aș locui în Singapore permanent, cu siguranță că Rain Forest ar fi locul în care m-aș duce în fiecare dimineață să meditez la faptele esențiale ale vieții.
Pădurea tropicală este atracția principală a grădinii botanice, dacă mă întrebați pe mine. Alții spun că grădina națională de orhidee (Orchid Garden) ar fi aceea, însă eu insist că nimic nu se compară cu atmosfera sălbatică a acestei adevărate jungle în mijlocul metropolei. Jungla găzduiește nu mai puțin de 314 specii de plante capabile să supraviețuiască în condițiile de umbrire impuse de arbori care mai de care mai înalți. Mai mult de 80% din speciile sale de plante sunt rare sau pe cale de dispariție nu numai în grădina botanică, ci și în Singapore. Prin urmare, este esențial ca aceste specii să aibă parte de o atenție specială pentru a fi conservate cât mai multă vreme. Cel puțin, cât va dura pământul.
Pe lângă acest fapt deloc de neglijat, prin Rain Forest există și un traseu de vreo 30-40 de minute pentru plimbăreți entuziaști care vor să-și clatine retina cu splendoarea în iarbă tropicală, traseu accesibil și familiilor cu copii, dar și celor în scaune cu rotile.
Leave a Reply