Viața bună și vacanța ideală

Întâi a venit Socrate și a declarat că o viață bună este, pe scurt, viața trăită în virtute, urmărind binele, mai ales al celorlalți, și respectând un anumit cod etic.

O persoană bună din punct de vedere moral, susținea Socrate, beneficiază de liniște sufletească și armonie interioară, în timp ce o persoană răutăcioasă, oricâte plăceri și-ar permite și oricât de bogată și puternică ar fi, este în contradicție cu sine și cu lumea. Nevrotică, într-un cuvânt.

O viață neexaminată nu merită trăită. Socrate

Pentru a trăi o viață bună, Socrate a îndemnat oamenii să mediteze la viața pe care o duc și să nu accepte orice lucru fără a-l trece prin filtrul gândirii. Scopul auto-examinării este înțelegerea de sine și, prin urmare, reechilibrarea energiei noastre psihice pentru a putea începe să trăim ceea ce Socrate numește o viață bună. Prin procesul de examinare a vieții și implicit a sinelui, așadar, omul ajunge să facă acele alegeri conștiente care îmbunătățesc calitatea vieții sale. Atunci când trăim fără să ne examinăm viața, suntem tentați să trecem prin ea fără a înțelege de ce facem ceea ce facem și ce anume ne îndeplinește cu adevărat. Prin contrast, atunci când începem să ne examinăm viața, începem să ne punem întrebări și să reflectăm asupra valorilor și obiectivelor noastre, astfel încât să putem să ne îndreptăm cu mai multă conștientizare și înțelegere către ceea ce este important pentru noi. Examinarea vieții noastre poate implica reflectarea asupra alegerilor noastre, asupra impactului lor asupra noastră și a celor din jurul nostru, și asupra modului în care acestea sunt în conformitate cu valorile noastre personale. Este posibil să descoperim că anumite alegeri sau comportamente pe care le-am făcut nu ne îndeplinesc sau că nu suntem mulțumiți cu direcția în care ne îndreptăm. Această examinare ne poate ajuta să ne identificăm cu adevărat prioritățile și obiectivele și să luăm decizii mai informate în viitor.

Epicur despre viața bună 

Pe urma, Epicur a venit cu alta idee despre ce înseamna o viata buna, declarând cu tărie că trebuie să urmărim plăcerea în tot ceea ce facem. Ideea că plăcerea este ceea ce caracterizează o viață bună a prins foarte bine de atunci, mai mult a dat naștere un puternic curent filosofic numit hedonism, foarte la modă în actuala civilizație occidentală.

Scopul tuturor acțiunilor noastre este, în general, plăcerea. Epicur

Să trăiești în confort, să te bucuri de mâncare delicioasă, să bei un vin bun împreună cu iubitul/iubita, să petreci o vacanță ideală la munte, mare sau un weekend pe un iaht de lux – pe scurt, o viață dedicată urmăririi plăcerii – acesta e genul de viață preferat de hedoniști. Din păcate, filosofia hedonistă de viață actuală a accentuat negativ urmărirea plăcerilor în detrimentul altor valori umane mai importante, cum bine observa secolul trecut vestitul filosof german Friedrich Nietzsche:

“Înțelepciunea nu a făcut un pas mai departe de Epicur, dar a făcut deseori mii de pași înapoi.

Aristotel și viața bună

După ei, a venit Aristotel care a observat că toți oamenii doresc același lucru: să fie fericiți. Pornind de la ideea că toate lucrurile pe care le valorăm sunt practic doar mijloace pentru a obține altceva (de exemplu, prețuim banii pentru că ne asigură un trai decent sau de lux sau timpul liber pentru că ne putem dedica intereselor personale etc.), el a constatat că fericirea este singurul lucru urmărit pentru valoarea sa intrinsecă, și nu drept mijloc pentru a obține altceva. Vrem să fim fericiți doar pentru plăcerea de a fi fericiți.

Fericirea depinde de noi înșine. Aristotel

O viață bună este considerată de Aristotel, deci, o viață fericită. Cu toate acestea, vestitul filosof grec este de acord și cu ceilalți doi compatrioți ai săi. El îi dă dreptate lui Socrate că viața bună trebuie să urmărească idealurile morale, dar și lui Epicur că o viață fericită implică și satisfacerea unor plăceri.

Și ce treabă au Socrate, Epicur și Aristotel cu vacanța ideală?

Ei bine, părerea mea este că cei trei mușchetari ai filosofiei grecești au oferit fără să știe ingredientele magice și până acum secrete (dar cum am hotărât să vi le împărtășesc nu vor mai fi așa secrete) ale unei vacanțe ideale. Parafrazându-i pe cei trei filosofi, acestea sunt, după cum urmează: 1. O vacanță neexaminată nu merită trăită. Sunt convinsă că Socrate ar fi aplicat principiul examinării chiar și în cazul unei vacanțe, dacă l-ar fi lăsat nevasta să plece în vreuna (gurile rele spun că nu a avut o nevastă prea bună și că tocmai de aceea ar fi ajuns filosof). Oricine poate călători oriunde în secolul avioanelor și al gps-ului, însă o vacanță ideală presupune nu numai deplasarea dintr-un loc într-altul, ci și o oportunitate de a descoperi laturi și fațete neștiute ale personalității tale, precum și o modalitate de reechilibrare psihică, totul în scopul îmbunătățirii calității vieții, adică tocmai premisele unei vieți bune predicate de Socrate. Cu alte cuvinte, orice călătorie conține în sine sâmburele cunoașterii de sine și puterii de a prelua controlul asupra identității tale viitoare. Narațiunea călătoriei poate fi foarte bine un suport pentru a-ți construi (sau reconstrui) o identitate narativă mai detașată de rigorile memoriei afective și mult mai apropiată de sinele tău autentic. 2. Scopul tuturor vacanțelor noastre este, în general, plăcerea – principiul numărul 2 al unei vacanțe ideale, parafrazându-l pe Epicur. Când vine vorba despre principiul plăcerii ca modalitate de viață bună, vacanța ideală nu face excepție. Și de ce ar face? Cum ar arăta o vacanță ideală fără o delicatesă sau o dulce leneveală într-un hamac la umbra unui palmier privind nostalgic un apus de soare pe tărâmuri parcă destinate zeilor, nu muritorilor de rând? 3. Vacanța ideală depinde de noi înșine. Poate că acesta este ingredientul cel mai prețios în compoziția unei vacanțe ideale, căci nu contează atât unde mergi și cu cine mergi, gradul de confort sau mijlocul de transport, ci cu ce atitudine călătorești. A pleca la drum încărcat de așteptări suprarealiste ca totul să decurgă perfect, de exemplu,  este o rețetă sigură pentru o vacanță eșuată. A căuta cele mai depărtate și exotice destinații turistice în speranța unor experiențe magice înseamnă a-ți mări șansele de a te întoarce dezamăgit/ă. Aristotel susținea că viața contemplativă este cea care generează o stare de fericire autentică. Este important, de aceea, să pleci la drum cu o atitudine deschisă spre contemplație. Rutina vieții de zi cu zi predispune la suprimarea părții contemplative a sufletului nostru căci nu am putea altfel să facem față obligațiilor impuse de societate dar și de relațiile în care suntem angrenați. Vacanța poate fi cel mai bun prilej de a ne reconecta cu acea parte neglijată a eului nostru.