14 martie 2020
Dacă ai fi un simplu turist în Swansea, neconectat la internet, fără TV, nu ai avea habar că trăim vremurile unei pandemii în acest mic orășel din Wales, dar care are deja 14 cazuri de infecție cu coronavirus. Viața decurge neschimbată aici. Prin oraș, prin magazine, în autobuze, gară, autogară etc., același puhoi de oameni ca astă toamnă, și nimeni nu păstrează nicio distanță față de nimeni, nimeni nu se uită suspicios la tine, nimeni nu te bănuiește că ai fi bolnav. Poate fiindcă simțul civic e așa de ridicat că sunt siguri că n-ai ieși din casă dacă ai fi? Oare?
Am ieșit până la Tesco să-mi iau ceva de-ale mâncării și, cum o sticlă cu apă plată nu avea eticheta în regulă, a trebuit să cer ajutor de la un angajat (eram la o casă de marcat fără casier). A venit întâi un băiat care a tot încercat să bage un cod, n-a reușit, pe urmă încă o fată și un alt băiat. Toți, fără excepție, au venit extrem de aproape de mine (a trebuit sa fac un pas înapoi să nu fim chiar lipiți unul de altul) fără să se teamă niciun pic că aș fi putut fi infectată cu coronavirus, dar și fără să se gândească la mine, că poate ei ar fi putut avea coronavirus și mi l-ar fi putut transmite.
Am văzut peste 100 de oameni pe străduțele din centru, însă doar 2 persoane aveau măști pe față. Nu că ar ajuta foarte mult, din câte am înțeles. Nici eu n-am mască, de altfel, la farmacie nici vorbă să găsești, ar trebui comandată pe net, am auzit.
Pandemia – că deja e pandemie – de coronavirus m-a prins cu mari planuri de o vacanță prelungită, mă gândeam să vin prin țară, apoi să merg prin USA și chiar și prin Norvegia primăvara asta. Le-am anulat rând pe rând, firește, așa că îmi petrec zilele mai mult închisă în garsoniera mea din Swansea, puțin panicată, urmărind cu înfrigurare știrile și citind tot felul de bloguri (mai ales de travel, ha). Am început să citesc și o carte împrumutată de la bibliotecă, Diary of a soul de Pennar Davies, un teolog din secolul trecut care scrie despre luptele lui spirituale zilnice.
Nu am simptome de răceală, gripă sau coronavirus, din fericire, dar dacă aș avea, aici în Swansea avem un număr la care putem suna și face o programare pentru un test acasă sau unul drive-through în Swansea Bay, unde poți fi testat stând comod în mașină. Nu avem voie să mergem la GP (un fel de medic de familie), nici să ieșim din casă, dacă avem febră sau tușim.
Mă gândesc că acest coronavirus este mai mult decât pare la prima vedere, din moment ce se iau așa măsuri drastice, școli închise, stare de urgență, frontiere închise, magazine închise. Dar tot eu mă consolez că poate nu e grav, poate totul ține de paza bună trece primejdia rea.
15 martie 2020
O zi frumoasă azi în Swansea, soarele bate în geam încălzind tare apartamentul, așa că trebuie să opresc căldura. Deschid laptopul, primul lucru pe care-l fac de obicei dimineața, și verific știrile despre coronavirus. Situația se înrăutățește global, Trump anunță stare de urgență și închiderea granițelor inclusiv pentru englezi și irlandezi (pentru ceilalți europeni deja erau închise), iar Boris spune ceva de izolarea bătrânilor în jur de 4 luni. Ha. După ce a zis că toată populația ar trebui să se infecteze pentru a avea herd immunity (imunitate de turmă).
Am lucrat ceva de dimineață (o scrisoare de recomandare pentru o fostă colegă de serviciu din Bristol), iar după amiază am ieșit să fac ceva cumpărături și să văd cum mai stă treaba prin oraș, mai ales că băiatul meu din București îmi trimite o poză cu rafturile goale din Auchan.
De data aceasta, mi-am făcut cumpărăturile la Marks & Spencer pentru că era aproape și nu știu exact când închid magazinele duminica. Știu doar că închid mai devreme decât de obicei, dar mi-e lene să caut pe net toate programele lor, așa că mă opresc la cel de aproape și care e încă deschis.
Nimic neobișnuit în Marks&Spencer, toate rafturile par să fie așa cum erau ele de obicei duminica după-amiaza. Cu destule produse, unele mai puține decât altele, fiindcă aprovizionarea a fost făcută vineri probabil. Doar pe raftul cu paste nu mai găsești paste, dar s-a mai întâmplat și înainte ca un anumit produs să nu ma fie duminica aproape de închidere. În rest, produse câte vrei, pâine, apă, cărnuri de toate felurile, lactate de toate felurile, legume, fructe, conserve, vinuri, dulciuri.
Sunt recunoscătoare galezilor că au simț civic și nu dau buzna să golească magazinele. Eu am un frigider mic și nu pot să-mi fac provizii pentru multe zile, nici dacă aș vrea. Dar nici nu vreau, fiindcă aici viața decurge normal. Încă.
Pe stradă, lume ca de obicei duminica la ora asta. Multe magazine încep să închidă, lucru care mă enervează de fiecare dată. De ce oare englezii, galezii, scoțienii închid magazinele devreme chiar în cursul săptămânii (în jur de 5 pm) iar duminica chiar mai devreme (de pe la 2 – 4 pm) și numai restaurantele de lux și puburile mai sunt deschise după ora aceea?
Mă plimb pe chei și admir yachturile și bărcile ancorate acolo. Mai sunt rătăciți ca mine care nu vor să meargă la pub, ci vor doar să petreacă un timp frumos în natură.
La întoarcere, în jur de 7 pm, trec pe Wind Street, o străduță haioasă plină de puburi și mici restaurante, și văd că majoritatea au destui clienți. La Frankie and Benny’s e plin mai mult de 60%, la Friday’s e aproape plin, la fel si la Bwyty A Bar, la Dinner au destui clienti, chiar și în McDonalds sunt un grup de tineri, numai la Slug&Letucce sunt doar 5-6 persoane, dar par că se pregătesc să închidă.
Acasă, verific din nou știrile despre coronavirus. România intră de mâine în stare de urgență, iar toți cei care vin din afară trebuie să se izoleze 14 zile. Deci zborul meu din 18 martie, adică peste 3 zile, din Londra spre București, nici nu mai intră în discuție. De ce să vin în țară dacă trebuie să stau închisă în casă, chiar neavând niciun simptom? Dar British Airways nu-mi dă înapoi decât 15 lire din 77 dacă anulez eu, așa că aștept să anuleze ei zborul. Să sperăm că-l anulează.
16 martie 2020
Yeeei, British Airways mi-a trimis un email dându-mi posibilitatea să anulez călătoria. Nu îmi returnează banii, ci îmi vor trimite un voucher în maxim 5 zile, pe care-l pot folosi pentru altă călătorie în următoarele 12 luni. Bun.
Astăzi nu am mai ieșit din casă, deși plănuisem să ies puțin pe faleză în jurul orei 2 p.m., însă am fost așa de captată de tot felul de știri pe internet că nu m-am putut desprinde de computer. Poate că am făcut mai bine să stau în casă, totuși.
Dar să o iau în ordine cronologică. Prima dată am dat peste un articol al lui Daily Mail în care anunța că nuș ce instituție plătește 3500 de lire voluntarilor la …îmbolnăvit cu coronavirus, în ideea că poate vor reuși să fie primii care să producă vaccinul salvator. Desigur, o doză relativ medie, zic ei, și ar urma să fii monitorizat timp de 2 săptămâni într-o cameră special amenajată, unde ți se vor lua analize de sânge, temperatura și tot ce va mai fi nevoie. N-au zis nimic de suflet, dar eu aș fi prudentă cu Boris Johnson la conducere.
Când m-am dus pe linkul recomandat de daily mail n-am găsit anunțul pentru voluntari la coronavirus, dimpotrivă, ziceau că nu fac recrutări deocamdată (sau poate terminaseră deja de recrutat), însă am aflat că aceeași sumă se plătește și dacă te oferi să fii contaminat cu orice alt virus gripal, desigur numai dacă ești sănătos tun.
Plecând de la ideea lor, am răscolit internetul pentru studii care caută voluntari care vor să slăbească și să fie și plătiți pentru asta, că m-aș oferi instant. Nu râdeți, am găsit ceva de genul. Aproximativ.
O altă știre alarmantă a fost că la o aruncătură de băț, în Bath adică, englezii marca Boris Johnson cu ideea lor creață de imunitate de grup au ținut un maraton cu 6200 de alergători.
În. Plină. Pandemie. De. Coronavirus. Numai în Anglia se putea organiza așa ceva în vremurile astea. Și eu am rămas blocată la ei taman acum. Numai mie (și altor câteva sute de mii de români) mi se putea întâmpla așa ceva în vremurile astea.
În fine. M-am resemnat și am trecut în revistă ce aș putea face eu în următoarele 30 de zile, interval în care sper eu ca lucrurile să revină la normal. În primul rând, am căutat niște cursuri online, nu neapărat să capăt o diplomă, dar să învăț ceva util. Am găsit travel writing numai cu 12 lire, reducere masivă de 90%. Am mai dat și peste un curs gratuit de english grammar și digital marketing. Acum chef de învățat să am.
Când să mă pregătesc de culcare, la o ultimă privire pe net, dau peste chinezoaica – sau coreeanca?- asta simpatică foc, care interpretează Dragostea din tei în dulcea noastră și frumoasă limbă.
17 martie 2020
Citesc pe telegraph că Boris s-a hotărât, în sfârșit, să ia și el măsuri de protecție a populației și ne-a recomandat să nu mai ieșim așa des din casă și eventual să renunțăm la călătoriile care nu-s urgente. Dar școlile tot nu sunt închise.
Aș avea ceva rezerve de mâncare pentru azi și mâine, dar încep să mă tem că o să găsesc supermarketurile goale poimâine când ar trebui să ies ca să nu fac foamea, așa că mă hotărăsc să fac azi ceva cumpărături. Am ieșit din casă la 8.50, destul de devreme, credeam eu. Nope. Nu numai că erau destul de mulți oameni prin centru, dar mai și stăteau în grupulețe foarte apropiați unii de alții, chiar la intrarea în Swansea Market. La Costa Coffee, clienți înlăuntru, clienți și afară. La 9 dimineața??
În Quadrant, câteva cupluri de bătrânei evident peste 70 de ani, pe care îi durea în cot de recomandarea guvernului de a se izola vreo 4 luni. În Tesco, iarăși clienți destui și care nici nu țineau cont de distanța recomandată, veneau să se uite peste umărul meu fix la aceleași lămâi. Nicio schimbare în comportament.
Ceea ce s-a schimbat, totuși, a fost că rafturile cu orez, făină și paste erau goale, doar câteva pungulițe mici (și scumpe) de orez paella și risotto mai erau. Numai zahăr era din belșug. S-au dus și bidoanele de 5l de apă plată. Spirt deloc. Doar substanțele de curățat obișnuite.
Pe grupul din Swansea, o doamnă întreabă ce se întâmplă cu homeless dacă iau coronavirus, cum se izolează ei, la care un domn îi răspunde că asta ar fi ultima lor grijă. lol. Altcineva ne învață să ne imaginăm că e Crăciun, dacă va fi nevoie să ne izolăm două săptămâni.
18 martie 2020
#Stauacasă pe netflix. Mă uit la filme, citesc bloguri și site-uri de știri, mânânc (mai mult ca de obicei). Cresc numărul de cazuri din UK, nu vreau să risc să mă îmbolnăvesc, așa că reduc drastic ieșirile din proprie inițiativă. Nimeni nu se ferește de nimeni, afară, la supermarket dau buzna peste tine, angajații nu dezinfectează nimic.
19 martie 2020
Zi de cumpărături. Relativ aglomerat în Tesco, grupuri pe stradă de 5-7 persoane discută aprins, stau la intrare în magazine și nu se sinchisesc că nu ai cum să păstrezi distanța dacă vrei să intri.
În rest, petrec ziua mai mult pe facebook. Știri peste știri, care mai de care mai alarmante, mai ales din România.
20 martie 2020
Mă asigur că familia mea e bine și lenevesc toată ziua. Binge watching pe Netflix, am terminat un serial Bonfire of Destiny, inspirat din evenimente reale.
Leave a Reply