„Emily în Paris” este un serial care, la prima vedere, promite o incursiune fermecătoare în lumea modei, a romantismului și a culturii pariziene, dar care, în cele din urmă, dezvăluie o superficialitate tipic americană, pusă în contrast flagrant cu eleganța și rafinamentul clasic al francezilor.
Creat de Darren Star, cunoscut pentru „Sex and the City”, serialul o urmărește pe Emily Cooper (Lily Collins), o tânără americancă plină de entuziasm, dar lipsită de profunzime, care aterizează în Paris pentru a lucra la o agenție de marketing de lux.
Ceea ce ar fi putut fi o poveste subtilă despre ciocnirea culturală devine, din păcate, o paradă a stereotipurilor și a unei viziuni americane simpliste asupra Franței. Diferentele dintre mentalitatea americană și cea franceză apar clare înca din primul episod:
-E un echilibru.
-Exact, un echilibru. Și cred că americanii nu reușesc să mențină echilibrul. Voi trăiți ca să munciți. Noi muncim ca să trăim. Da, e bine sa caștigi bani, dar ce numiți voi succes, pentru mine e o pedeapsă.
Superficialitatea americană este evidentă în personajul lui Emily, care abordează Parisul cu o naivitate aproape caricaturală. Optimismul ei debordant, lipsit de orice nuanță sau introspecție, pare să reflecte o mentalitate de tip
„totul e posibil dacă zâmbești sufficient”.
Ea își impune stilul și ideile fără a încerca să înțeleagă cu adevărat cultura franceză, tratând Parisul mai degrabă ca pe un decor Instagramabil decât ca pe un loc cu istorie și profunzime.
De exemplu, garderobe ei, deși prezentată ca „îndrăzneață” și „creativă”, este adesea o colecție de ținute stridente, lipsite de subtilitatea și bunul gust pe care le asociem cu moda franceză autentică. În contrast, colegii ei francezi, precum Sylvie (Philippine Leroy-Beaulieu), emană o eleganță naturală și o atitudine rezervată, care par să sublinieze goliciunea abordării americane.
Francezii din serial, deși uneori portretizați cu propriile lor clișee (bărbați seducători, femei distante și sofisticate), reprezintă totuși valorile clasice ale rafinamentului. Dialogurile lor sunt mai tăioase, mai puțin dependente de nevoia de a „plăcea” constant, iar stilul lor de viață – de la pauzele lungi de prânz la atenția pentru detalii – sugerează o apreciere a calității, nu doar a aparențelor.
În schimb, Emily pare obsedată de succesul rapid și de validarea superficială oferită de rețelele sociale, un simbol al consumerismului american care strivesc orice urmă de profunzime.
Totuși, serialul nu reușește să exploreze aceste diferențe cu adevărat. Rămâne la suprafață, mulțumindu-se să ofere o versiune edulcorată a Franței, plină de croissante, berete și povești de dragoste efemere, fără a pătrunde în esența valorilor franceze.
În loc să provoace superficialitatea americană, „Emily în Paris” o celebrează, transformând-o într-un soi de triumf al energiei juvenile peste tradiția clasică.
Rezultatul este un produs amuzant, dar gol, care nu reușește să facă dreptate nici eleganței franceze, nici complexității unei întâlniri culturale autentice. Pentru cei care caută mai mult decât o fantezie lucioasă, serialul rămâne o simplă vitrină – strălucitoare, dar goală pe dinăuntru.
Locuri iconice din Paris prezentate în serial
„Emily in Paris” este un serial care pune în valoare frumusețea și farmecul Orașului Luminilor, prezentând o serie de locuri iconice din Paris care au devenit familiare fanilor. Iată câteva dintre cele mai memorabile locații din serial, care reflectă atmosfera romantică și stilată a capitalei Franței:
- Café de Flore
Unul dintre cele mai celebre café-uri pariziene, Café de Flore apare în serial ca un loc unde Emily își savurează cafeaua și observă viața pariziană. Situat în cartierul Saint-Germain-des-Prés, este un simbol al intelectualității și al boemiei franceze, frecventat de-a lungul timpului de artiști precum Sartre și Simone de Beauvoir. Decorul său clasic și atmosfera vibrantă îl fac un punct de referință. - Pont Alexandre III
Acest pod extravagant, cunoscut pentru arhitectura sa opulentă și detaliile aurite, apare în mai multe scene din „Emily in Paris”. Este unul dintre cele mai spectaculoase poduri peste Sena și oferă o priveliște perfectă către Turnul Eiffel, fiind un loc ideal pentru momente romantice sau cadre Instagramabile, așa cum le adoră Emily. - Le Jardin du Palais Royal
Grădinile Palatului Regal sunt un alt loc iconic prezentat în serial. Cu aleile sale liniștite, fântânile și colonadele elegante, este un spațiu unde Emily se plimbă sau se întâlnește cu prietenii. Aici se află și celebrele „Colonnes de Buren”, instalația de artă cu dungi alb-negru, care adaugă un contrast modern decorului istoric. - Place de l’Estrapade
Această piațetă pitorească din Cartierul Latin este locul unde se află apartamentul lui Emily. Deși în serial este prezentată ca un colț tipic parizian, cu străduțe cochete și o fântână centrală, Place de l’Estrapade a devenit un punct de atracție pentru fani, care vin să fotografieze fațada clădirii și să simtă vibe-ul „Emily”. - Restaurantul „Chez Lavaux” (Terra Nera în realitate)
Locul de muncă al lui Gabriel, restaurantul fictiv „Chez Lavaux”, este de fapt Terra Nera, situat în arondismentul 5. Cu exteriorul său charming și interiorul intim, este un exemplu perfect al bistroului francez autentic care apare des în serial, accentuând pasiunea pentru gastronomie. - Turnul Eiffel
Imposibil de ignorat, Turnul Eiffel apare în fundalul multor scene, fie că Emily își face un selfie sau admiră priveliștea. Este simbolul suprem al Parisului și un punct de referință constant în povestea ei, subliniind magia orașului. - Canal Saint-Martin
Acest canal pitoresc, cu podurile sale romantice și malurile animate, este un alt decor frecvent în serial. Este locul perfect pentru plimbări relaxante sau întâlniri spontane, capturând latura mai puțin turistică, dar la fel de fermecătoare a Parisului. - Cafeneaua Les Deux Magots, una dintre cele mai faimoase cafenele din Paris, situată în cartierul Saint-Germain-des-Prés, pe Boulevard Saint-Germain 6. Deși nu este un loc central în „Emily in Paris” așa cum este Café de Flore (care apare mai des în serial), Les Deux Magots este un alt simbol iconic al vieții pariziene și merită menționat în contextul atmosferei pe care serialul o creează. Fondată în 1885, Les Deux Magots (numele vine de la două statui chinezești din interior, „magots” însemnând figurine) este un loc legendar, cunoscut ca punct de întâlnire al intelectualilor, scriitorilor și artiștilor. Aici obișnuiau să vină figuri precum Ernest Hemingway, Pablo Picasso, Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir, savurând cafeaua sau dezbătând idei. Astăzi, păstrează un aer clasic, cu chelneri îmbrăcați în negru și alb, mese pe trotuar și un decor care emană istorie.
Leave a Reply