Lui Jonathan îi place să colecționeze lucruri, dar nu orice fel de lucruri, ci doar obiecte aparținând membrilor familiei sale. O fotografie a unui unchi, un pandantiv de chihlimbar al bunicului Safran, o dantură a bunicii, diverse lucruri din preajma rudelor sale. Este foarte meticulos cu ele, le depozitează atent în mici punguțe închise ermetic și le atârnă pe un perete din camera sa ca într-un muzeu al amintirilor.
– De ce faci asta? îl întreabă Alex, ghidul său în timpul călătoriei în Ucraina pentru a-și descoperi originile.
–Poate din cauză că uneori mi-e frică să nu uit, îi răspunde Jonathan în timp ce introduce o libelulă în punguța cu amintiri, în apropiere de Trachimbrod, locul unde cândva a fost satul ucrainian din care se trăgea bunicul lui.
La moartea sa, bunicul i-a lăsat lui Jonathan o fotografie îngălbenită de vreme (pe care o primește mai târziu de la bunica, pe patul de moarte). Fotografia din tinerețe a bunicului alături de soția însărcinată pe nume Augustine, despre care află că este femeia care căreia bunicul său îi datorează viața, este cea care declanșează în Jonathan dorința de a merge în Ucraina în satul Trachimbrod, pentru a-și cunoaște istoria familiei, dar și pentru a o răsplăti pe Augustine cu o însemnată sumă de bani pentru gestul ei măreț.
Printr-o ciudată coincidență a sorții, șoferul ucrainian pe care Jonathan îl plătește pentru a-l duce la satul cu pricina, este un evreu care a scăpat ca prin minune cu viață în timpul ororilor naziste, după care și-a îngropat adânc în sine originea evreiască pentru a supraviețui. Nici măcar familia sa nu pare să știe acest fapt. Morocănosul șofer vine din generația bunicului lui Jonathan și este bunic la rândul său, iar nepotul, Alex, îi va fi ghid și translator lui Jonathan.
Totul este iluminat – film de călătorie inspirat din realitate
Povestea este inspirată chiar din viața scriitorului și personajului principal din film: Jonathan Safran Foer. La varsta de 21 ani, acesta a plecat într-o călătorie inițiatică în Ucraina pentru a afla informații cu privire la viața bunicului său. Scriitorul nu avea la el decât o poză îngălbenită de vreme cu femeia despre care credea că l-a salvat pe bătrân în timpul războiului, exact ca în film.
Revenit din Ucraina, Jonathan Foer va scrie primul său roman de inspirație autobiografică, Everything is illuminated, cartea devenind imediat bestseller „New York Times”. Ulterior, romanul a fost premiat cu „Guardian First Book Prize”, „National Jewish Book Award” și „New York Public Library Young Lions Prize”, iar la numai trei ani de la lansare, romanul va fi ecranizat în regia lui Liev Schreiber, cu Elijah Wood în rolul principal.
Influența trecutului e uneori greu de suportat
Călătoria spre Trachimbrod se dovedește mai anevoioasă decât părea la prima vedere, căci satul a fost ras de pe fața pământului de Germania nazistă și nimeni n-a auzit de el.
Sora Augustinei, aparent singura supraviețuitoare, va fi cea care îi va conduce la ceea ce a rămas din Trachimbrod: o placă în memoria celor 1024 de locuitori ai satului uciși de Germania fascistă pe 18 martie 1942.
Asta e tot ce a rămas. Au distrus totul. Foarte puțini au reușit să scape înaintea sosirii lor, începe Lista să povestească. Ne-au așezat în linii. Au făcut liste. Totul era logic. Au ars sinagoga. Apoi au întins o Tora pe jos și au pus bărbații să scuipe pe ea. Mai întâi a fost Josef, cizmarul satului. Au pus un pistol la tâmpla fetei lui și i-au spus să scuipe pe Tora. A scuipat. Toți au scuipat și au rupt și au lovit tot ceea ce li se spunea. Cu excepția…tatălui meu. Augustine era gravidă, au pus un pistol pe burta ei și au zis că omoară copilul dacă tata nu scuipă. EL NU PUTEA.
Aveam impresia că am mai văzut filmul și așteptam scena în care Augustine este împușcată în burtă agonizând în mijlocul sătenilor, însă asta nu s-a întâmplat. Abia atunci am realizat că, de fapt, eu citisem cartea iar scena, descrisă în detaliu în carte, exista doar în mintea mea. Vividă imaginație am, din moment ce eram convinsă că am văzut asta pe peliculă. Cred că studiile care arată că în creier nu există diferență între ceea ce vedem și ceea ce doar ne-am imaginat că vedem, au dreptate. Cum de totuși mai reușim să facem diferența între imaginație și realitate în viața de zi cu zi? Oare nu cumva mai amestecăm planurile uneori și de asta nu ne (mai) înțelegem?
Ideea unei călătorii pentru a-ți descoperi originile nu e nouă și a mai fost folosită și în alte filme (de pildă Unorthodox), dar ceea ce face ca acest film să fie deosebit este modul în care trecutul este important pentru a ilumina prezentul. Cele două personaje care merg pe urmele trecutului, Jonathan și șoferul ucrainian, sunt afectate în mod atât de diferit de el.
În vreme ce Jonathan pleacă mulțumit că a putut să dezlege un mister din viața bunicului și că a putut gusta puțin din cultura din care se trăgea acesta, șoferul va ceda sub povara amintirilor dureroase răscolite, alăturându-se prin sinucidere mulțimii de evrei uciși cu jumătate de secol în urmă.
Leave a Reply