Cred că e visul oricărui schior, amator sau profesionist, să petreacă o vacanță de vis undeva la o cabană în munții Austriei, în perioada în care aceștia sunt bine îmbrăcați în cojocul lor alb, pufos și promițător de aventuri.
Și chiar dacă nu schiezi, ca mine, o vacanță în vârful Alpilor în plină iarnă poate fi o experiență de neuitat, care te poate provoca să-ți depășești limitele. La urma urmei, câtă vreme poți privi nepăsător miile de schiori care se aventurează curajoși pe pârtiile perfect amenajate chiar pentru așa ceva? Când îi privești cât de ușor alunecă veseli pe panta muntelui, totul pare așa de simplu. Poate că și este, nu știu, n-am încercat încă. O trec la my bucket list, la experiențe de trăit măcar o dată în viață.
Pe lângă sportul în sine, vacanța la munte în miez de iarnă înseamnă și priveliști magnifice ale crestelor alpine împungând semeț cerul senin, dar înghețat, de ianuarie. Arătări divine, nepăsătoare în fața privirilor uimite ale pământenilor, imune la trecerea timpului, vârfurile te ademenesc să le urmezi exemplul. Atât de detașate de tot ce le înconjoară și totuși atât de ancorate în realitate. N-ar fi ideal să putem face la fel?
Billie, Peter și cei doi băieți ai lor tocmai au sosit în paradisul acesta pentru acea vacanță ideală în Alpi pentru care au făcut economii tot anul. Totul pare că merge conform planului până când au parte de o experiență inedită: o avalanșă controlată ce pare că iese de sub control și le amenință viețile.
Acesta e momentul decisiv care le va aschimba dinamica relației, căci reacție lui Peter este una dezgustătoare: își ia telefonul în grabă și fuge ca un laș să se salveze, abandonându-și soția și copiii hazardului. Ceea ce e și mai penibil decât fuga lui, este modul în care revine după trecerea pericolului și încearcă să minimalizeze totul ca și cum nimic nu s-a întâmplat și comandă liniștit supă pentru toți. Nici privirile consternate ale copiilor nu-l fac să simtă cât de mult i-a rănit, lucru care îți stârnește un dispreț total la adresa lui și a tuturor egoiștilor preocupați numai de bunăstarea lor.
Acea secundă în care Peter acționează instinctual, fără să aibă timp să treacă prin filtrul gândirii și/sau al sentimentelor reacția sa, vorbește atât de clar despre ceea ce se află cu adevărat în adâncul său. Nu devotament față de familie, nu iubire, nu curaj, nu sacrificiu, ci numai dorința de supraviețuire a sa și numai a sa. Este ceea ce soția sa îi reproșează mai târziu: că a vrut să supraviețuiască fără ei.
Cum va rezolva cuplul această criză majoră în căsnicia lor? Dacă va rezolva. Vă las să vedeți singuri. Oricum, nu mi-a displăcut total soluția lor, dar odată spart paharul de cristal niciun adeziv nu-l va mai face să arate ca înainte.
Fiecare zi e tot ce avem.
Vacanța își urmează cursul, chiar dacă atmosfera familială e amputată de acest incident. Billie ia lecții de schiat, tatăl și copiii merg cu sania pe pârtie și se dau pe topogan, iar după amiezile stau întinși pe șezlonguri îmbătându-se cu imaginea soarelui coborând ușor printre crestele munților către satele de la poalele Alpilor.
Leave a Reply