Am cumpărat biletele de avion și am rezervat cazarea în Alicante dintr-un impuls, deși visam de multă vreme să vizitez acest oraș. De ceva vreme, tot jonglez cu ideea de a-mi crea un refugiu pe malul mării, un loc unde să mă întorc cu plăcere în fiecare an și am decis să explorez câteva destinații din Spania și Italia.
Știam că Alicante are ceva special, sunt atîtea imagini superbe si vloguri pe internet cu acest mic oraș la malul marii, iar dorința mai veche de a explora acest loc a fost suficientă pentru a mă face să iau o decizie rapidă atunci când frunzăream situl booking în căutarea următoare destinații. Și a fost una dintre cele mai bune alegeri!
Cazarea în Alicante
Cazare am gasit pe booking.com la Estudiotel, un hotel de 2 stele chiar în inima orașului, singurul turn cu 32 etaje din oras, cu un preț rezonabil pe noapte (în jur de 50 euro) la început de martie, oricum mai mic decât în stațiunile de pe litoralul românesc, unde din octombrie până în mai umblă numai câini pe stradă. În haite. Și fără covrigi în coadă.
Am ales să mă cazez la Estudiotel pentru ca este perfect poziționat pentru a descoperi orașul la pas, iar din acest punct am plecat să descopăr tot ce are de oferit Alicante. La numai 10-15 minute de mers pe jos, în ritm lent, de plaja Postiguet, spre sud, și 8-10 minute de Mercado Central, spre nord, hotelul Estudiotel a fost într-adevăr alegerea ideală.
Deși Estudiotel este numai un hotel de 2 stele, am fost surprinsă plăcut de mărimea camerei, cu șifoniere încăpătoare, aer conditionat, baie spatioasă, balcon mare cu vedere spre munte și spre bulevardul principal. Numai frigider nu are, dar nu i-am dus lipsa să fiu sinceră.
Ziua 1: Explanada de Espana și primul contact cu orașul
Alicante este renumit pentru climatul său mediteranean, iar în perioada de primavară, chiar înainte de vara fierbinte, orașul avea o atmosferă extrem de plăcută și primitoare.
M-am sculat binedispusă dupa un somn odihnitor și am dat buzna pe balcon să iau o gură de aer proaspăt și să admir fantastica priveliște: jos un funicar de oameni și mașini, în față un munte impresionant. Nici prea cald, nici prea frig, dimineața am plecat într-un tricou și un pulover subțire, dar care în vreo două ore era deja de prisos.
Nu am luat micul dejun la hotel, ci am coborât pe plaja Postiguet, unde am comandat o cafea și un sandviș cu jambon și pasta de roșii la una dintre terasele înșirate în șir indian pe sub șirul de palmieri care străjuiește celebra promenadă Explanada de Espana.

Culoarea și pattern-ul său fac această promenadă un loc foarte fotogenic, fiind un punct de atracție popular pentru turiști și localnici deopotrivă. Nu există turist care să nu se fotografieze aici.
Promenada Explanada de Espana din Alicante este una dintre cele mai iconice și plăcute zone ale orașului, un loc perfect pentru o plimbare relaxantă. Această promenadă lungă de aproape 500 de metri se întinde de-a lungul portului și este înconjurată de palmieri, oferind o atmosferă răcoroasă și plăcută, ideală pentru a te bucura de briza mării.
Un detaliu distinctiv al Explanadei este mozaicul colorat din piatră care acoperă întreaga alee, creând un design în valuri care reflectă mișcarea mării.



Pe măsură ce mă plimb agale în lungul și latul ei, mă opresc din când în când să admir portul din Alicante cu ambarcațiunile și vasele care pleacă sau sosesc. Oameni cu chipuri relaxate și vesele urcă și coboară din ele, bucurându-se din plin de viața pe care și-au creat-o. Unii dintre ei sunt într-o vacanță continuă pe aceste meleaguri, căci veniturile – sau pensia, de obicei din altă țară, UK sau Germania – le permit să huzurească fără grijă non-stop pe pământul spaniolilor.
Plaja Postiquet din Alicante este un loc perfect pentru a te relaxa – oamenii sunt calmi, marea e calmă, palmierii sunt calmi, nici o adiere de vânt nu-i tulbură, așa că atmosfera este extrem de plăcută…și de calmă. Nu m-am depărtat de plajă toată ziua, iar prânzul și cina le-am luat tot la terasele din apropiere. Prețurile nu sunt exagerate deloc, în România nu mănanci așa de bine la un restaurant, nicidecum la unul de pe țărmul mării.
Spre seară, înainte de a mă întoarce la hotel, am trecut pe la El Corte Ingles, un supermarket cu prețuri ceva mai piperate, dar cu multe produse britanice. Sau pentru britanici, oricum, căci la ce prețuri practică, ar trebui să ai salariu în lire sterline să îți permiți să faci cumpărături zilnic. Numai că eu sunt în vacanță, așa că intru să iau câte ceva de băut și de ronțăit în pat, fără să mă mai gândesc la costuri.
Închei seara jonglând printre canalele spaniole. Nu înțeleg mare lucru, dar îmi place cu toate acestea să urmăresc imaginile și să ghicesc ce spun. Uneori nici nu e greu, cine a zis o imagine face cât o mie de cuvinte, bine a zis.
Ziua 2: Mercado Central și Jambonul – o adevărată delicatesă
Mare gurmandă din fire, nu se putea să nu rezerv o zi explorării pieței lor centrale, Mercado Centrale, care este și o atracție turistică, în același timp.
Hai să stabilim din capul locului – o zi la Mercado Central nu este doar despre cumpărături, deși evident, acesta e scopul ei principal – nu, ci este și despre a te conecta cu viața locală, despre a simți pulsul orașului și despre a experimenta gusturile și mirosurile care definesc cultura acestei părți din Spania.
Imediat ce pășești înăuntru, ești întâmpinat de o atmosferă plină de viață, cu vânzători care își prezintă produsele cu mândrie și clienți care explorează ofertele de zi cu zi.
Dimineața începe odată cu răsăritul soarelui în Mercado Central, iar piața e deja aglomerată de oameni care vin să-și facă proviziile dis de dimineață, dar asta nu îmi displace. Forfota mulțimii mă energizează.
Încă de la intrare, privirea mi se oprește asupra rafturilor cu fructe și legume proaspete, colorate în toate nuanțele de verde, roșu și galben. Mă uit la prețuri și automat le compar cu cele din România. Da, e mai ieftin să trăiești în Spania.
Fructele exotice, cum ar fi mango, litchi sau ananas, stau alături de cele tradiționale, cum ar fi portocalele, căpșunele, merele și perele. Miroase a pepene proaspăt, a citrice și a ierburi aromate. Vânzătorii sunt prietenoși și dispuși să-mi ofere mostre pentru a-mi face o idee despre prospețimea produselor.
La secțiunea de carne și pește, mă întâmpină o varietate impresionantă de produse locale. Carcasele de pește, crabi și fructe de mare proaspete sunt expuse pe gheață, iar mirosul intens al mării mă face să mă simt ca și cum aș fi pe țărm.
Specialități locale, cum ar fi „calamares” (calamari) sau „gambas rojas” (creveți roșii), care sunt deosebit de gustoase și populare în zona mediteraneană, stau întinși gata să te însoțească acasă. Nu am bucătărie la hotel, și oricum, nu am venit să gătesc aici, așa că doar le arunc o privire curioasă și trec mai departe.
Zăbovesc mai mult la secțiunea carne de porc. Se știe că jambonul iberic este un tip de jambon spaniol foarte apreciat în toată lumea. Este făcut din carnea porcului iberic, o rasă autohtonă care trăiește în mod tradițional în regiunile sudice și vestice ale Spaniei, precum Extremadura și Andaluzia.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale jambonului iberic este modul în care porcii sunt hrăniți. Aceștia sunt lăsați să se hrănească cu iarbă și ghinde (fructele stejarilor), ceea ce contribuie la un gust deosebit de complex al cărnii.
Procesul de maturare poate dura între 12 și 48 de luni, iar acest timp lung este esențial pentru dezvoltarea aromelor și texturii caracteristice jambonului iberic. La final, acest produs este savurat ca atare sau folosit în diverse preparate culinare.
Mă uit fascinată la răbdarea cu care un vânzător taie lent feliile milimetrice de jambon unei doamne care așteaptă la fel de răbdătoare. Sunt impresionată de calitatea serviciilor față de clienți în Alicante, nu vei găsi asemenea atitudine binevoitoare in orașul meu din România.
Trec mai departe și, după o plimbare prin secțiunile de produse proaspete, ajung la standurile de brânzeturi și mezeluri. Sortimente de brânzeturi de capră, brânză Manchego și o gamă largă de mezeluri iberice, cum ar fi „jamón serrano” sau „chorizo”, toate îmbietoare și apetisante – poți învăța despre tipurile de brânză din regiune și chiar să faci o degustare pe cinste.
Mai încolo, diverse standuri de băuturi te îndeamnă să îți iei porția de veselie pe ziua respectivă. Fie că te răcorești cu un suc proaspăt de portocale sau doar te oprești pentru a gusta un vin spaniol local, rezultatul e același.
Văd că mulți vizitatori se opresc pentru o gustare rapidă la una dintre cafenelele sau barurile din apropiere, care vând și „tapas” tradiționale, cum ar fi „tortilla de patatas” (omletă cu cartofi) sau „pan con tomate” (pâine cu roșii și ulei de măsline).
Pe lângă produsele alimentare, Mercado Central oferă și o varietate de suveniruri locale, cum ar fi mirodenii, uleiuri de măsline, și produse tradiționale din ceramică, perfecte pentru a aduce un strop din Alicante acasă.
Ziua 3: Paella cu fructe de mare și descoperirea împrejurimilor
În a treia zi, am vrut să încerc un alt preparat tradițional din Spania: paella cu fructe de mare și nu oriunde, ci chiar pe plajă.
Am ajuns la terasă după o plimbare de câteva ore prin noul construit cartier Benalua. Eram destul de obosită, așa că m-am așezat aproape la prima terasă întâlnită care avea vedere la mare, pe vestita promenadă, și am comandat un platou de paella cu fructe de mare. E prima dată când încerc acest fel.

Paella Valenciană e un preparat specific acestei regiuni și nu se poate să ajungi în Alicante și să nu încerci o paella făcută de localnici. Adică sper că de localnici, dar cine știe? Poate bucătarul angajat e un imigrant cine știe de unde.
Când a ajuns la masă, paella arăta și mirosea spectaculos. O porție generoasă, cu o culoare aurie perfectă, îmbogățită de nuanțele strălucitoare ale fructelor de mare – creveți, midii, calamari și caracatiță.
Mirosul a fost primul care m-a cucerit – uleiul de măsline, șofranul și condimentele specifice se combinau într-o simfonie perfectă. Când am ridicat furculița și am gustat prima îmbucătură, am simțit imediat savoarea bogată a orezului, care absorbise toate aromele mării.
Fructele de mare erau gătite perfect – creveții erau fragezi și suculenți, iar calamarii adăugau o textură interesantă, mai fermă, dar totuși delicată. Caracatița, moale și plină de gust, a fost un adevărat deliciu.
Fiecare înghițitură adâncea senzația de vacanță, de liniște totală. Marea, în fața mea, adăuga o atmosferă de relaxare perfectă, iar briza blândă mă făcea să mă simt complet conectată cu locul. Mâncarea se simțea ca o veritabilă sărbătoare a simțurilor – gustul, mirosul și culoarea se combinau într-un dans al aromelor care mi-a lăsat o senzație de împlinire.
La final, am rămas cu un sentiment de satisfacție deplină. Paella asta nu doar mi-a potolit foamea, ci mi-a oferit o întreaga experiență: gusturile mediteraneene m-au transportat într-o lume demult uitată, în care graba nu își avea locul.
Ziua 4: Excursie de o zi la Torrevieja
Astăzi am plecat din Alicante cu destinația Torrevieja, un oraș ceva mai nou pe malul Mării Mediterane, renumit pentru plajele sale frumoase și atmosfera relaxantă. Am luat un bus din autogară, iar drumul nu a durat mai mult de o oră.
Deși drumul a fost destul de scurt, pe măsură ce ne îndepărtam de agitația orașului, am simțit cum ritmul vieții începe să devină mult mai lent, mai calm. Torrevieja m-a întâmpinat cu aerul său proaspăt de mare și cu o lumină caldă, tipică pentru această parte a coastei Valenciei.
Am început plimbarea prin port, unde am admirat bărcile de pescuit și am respirat aerul sărat. Câțiva vânzători ambulanți și-au întins păturile pe caldarâmul cald și au scos la iveală genți, chipurile de firmă (Prada, CK, Michael Kors și altele) la prețuri derizorii.
Cum să nu iei o geantă Prada la numai 20 euro, unde mai găsești așa ceva? Chiar așa!
Pe măsură ce am mers mai departe, am ajuns la una dintre plajele principale ale orașului, plaja de Poniente. Apa era cristalină, iar nisipul fin și auriu se întindea pe o lungime considerabilă. Mulți oameni se bucurau de soare, dar senzația generală era de liniște și relaxare. M-am oprit pentru câteva minute pentru a privi valurile care se spargeau ușor pe mal.

Am continuat drumul și am ajuns în centrul orașului, unde străzile erau pline de viață, dar nu supraaglomerate. M-am oprit într-o mică cafenea de pe una dintre piețele centrale și am savurat o cafea cu lapte, admirând arhitectura clădirilor care dădeau un aer autentic orașului. Torrevieja este un amestec frumos de vechi și nou, cu clădiri tradiționale albe, dar și zone mai moderne care se integrează perfect în peisaj.
După câteva ore de plimbare prin oraș, am simțit că a venit momentul să mă opresc și să iau prânzul. Am ales o terasă chiar pe plajă, unde briza mării venea ușor și unde atmosfera relaxantă te făcea să uiți de tot ce e în jur. Terasa era simplă, dar tocmai asta îi dădea farmecul, cu mese din lemn și umbrele de paie care protejau de soarele cald.
Meniul era plin de preparate tradiționale din zona mediteraneană, dar eu am optat pentru o pizza cu jambon iberic și rucola, de data asta. Mâncarea nu a venit chiar rapid, dar a fost bine preparată, chiar pe gustul meu, și bine prezentată.
Am savurat fiecare îmbucătură, privind marea în timp ce câțiva pescăruși zburau deasupra noastră și negustorii ambulanți își lăudau marfa contrafăcută. Sunetul valurilor care se spărgeau pe mal era ca o muzică de fond, iar senzația de relaxare m-a făcut să mă simt complet deconectată de lume.
Aș putea trăi aici până la adânci bătrâneți și încă ceva, îmi pun în timp ce savurez o pina colada rece, foarte rece.
Pentru desert, am ales o prăjitură de migdale, specifică regiunii, care s-a dovedit a fi alegerea perfectă pentru a încheia masa. Dulceața delicată și textura fină a fost un adevărat răsfăț.
Am făcut câteva poze, dar nu am vrut să mă grăbesc; acest loc pare să aibă un ritm propriu, care îți cere răbdare și atenție pentru a-l înțelege cu adevărat.
După prânz, am mai rămas pe terasă pentru câteva minute, bucurându-mă de liniște și de priveliștea uimitoare a mării, înainte să mă decid să continui explorarea orașului.
Înainte de a pleca înapoi spre Alicante, am încheiat ziua cu o plimbare pe faleză. Marea era calmă și reflecta ultimele raze ale soarelui, iar atmosfera era una de liniște deplină. M-am simțit norocoasă să fiu acolo, să mă pot deconecta de agitația cotidiană și să mă bucur de frumusețea simplă a acestui loc.
Ziua 5 – Window Shopping

În ultima zi, am decis să mă plimb la întâmplare pe străzile înguste din centrul vechi și chiar puțin mai departe, să intru în magazine chiar dacă nu intenționam să cumpăr ceva (să fac window shopping, cum zice englezul) și să mă umplu de energia orașului. Nicăieri nu poți simți mai bine pulsul unui oraș decât amestecându-te printre locuitorii lui.
O zi de window shopping în Alicante chiar a fost o experiență plăcută și relaxantă, însoțită de soarele mediteranean și atmosfera vibrantă a orașului, deși nu m-am putut stăpâni să nu compar prețurile lor cu ale noastre și cu ale britanicilor.
Încep de la El Corte Ingles, unde mă delectez cu produse rafinate și luxoase, apoi mă îndrept spre magazinele mici de suveniruri, bijuterii sau haine, admirând culorile și texturile deosebite ale produselor expuse. În vitrinele magazinelor, sunt expuse articole de modă de inspirație mediteraneană, pălării din paie, rochii vaporoase și accesorii cu motive florale sau marine. Văd că se poartă verde la greu în Alicante.
Mă opresc la un magazin mic de suveniruri și îmi aleg, ca de obicei, o cană și un tricou inscripționate cu Alicante, am deja o colecție impresionantă de căni din toate colțurile lumii. Vânzătoarea este foarte amabilă și după ce îmi împachetează cana, îmi dă o punguță roșu-grena de in ce seamănă cu vestita punguță/trăistuță a Veronicăi din filmul cu același nume – dacă vă amintiți, cel cu Lulu Mihăescu, Dem Rădulescu și Stela Popescu. O întreb cât costă punguța și îmi spune că e gratis. Drăguț din partea ei.
Spre seară, zăbovesc mai mult pe băncuțele de o parte și de a alta a bulevardului Federico Soto, just people watching. Sunt binedispusă, această mini-vacanță în Alicante mi-a oferit o experiență memorabilă, pe care sunt bucuroasă să o repet oricând.
Orașul, cu plajele sale încântătoare, străzile pitorești, cultura gastronomică extraordinară și atracțiile istorice, precum Castelul Santa Bárbara (pe care de fapt nu l-am văzut decât din depărtare, dar hei, am zis că vreau să mă întorc, nu?) reprezintă un loc ideal pentru o escapadă de neuitat pentru toți iubitorii de călătorii – îl recomand din toată inima.
Și chiar dacă se aud zvonuri cum că spaniolii nu prea mai sunt bucuroși de avalanșa de turiști în exces din ultimii ani, cred că Alicante, cel puțin, va rămâne doritor de noi admiratori.
[…] Cum am petrecut 5 zile în Alicante: Plaje idilice, jambon delicios și paella cu fructe de mare » … […]