Cheryl Strayed avea 26 de ani și un bagaj emoțional extrem de traumatizant când a pornit singură la drum prin sălbăticie. Recenta moarte a mamei sale, care i-a crescut singură pe cei trei copii rezultați în urma unei căsnicii nefericite cu un partener bețiv și iresponsabil, propria-i dependență de droguri și de senzații tari, ușurința cu care intra în relații sexuale cazuale punându-și în pericol căsnicia, toate acestea au făcut-o pe Cheryl să ia drumul pustiului ca să-și pună ordine în gânduri și în viață.
Rămasă fără mamă, fără soț, fără prieteni, fără casă, fără slujbă, fără un viitor luminos, Cheryl pornește în aventura vieții ei – și care o va face celebră – cu un rucsac enorm, plin de lucruri utile și inutile, pe care abia de-l poate ridica.
Poate de aceea pe parcursului filmului, ușurința cu care de multe ori actrița Reese Whiterspoon îl poartă în spate pare neverosimilă. Ok, înțeleg că nu trebuie să-l cari efectiv în timpul filmărilor – deși Cheryl chiar l-a cărat în realitate timp de 3 luni- dar măcar poți să mimezi că e greu, nu? Că de asta ești plătită să joci un rol.
Traseul ales de Cheryl Strayed în anul 2005, The Pacific Crest Trail, un drum care străbate întreaga coastă de vest a S.U.A, de la granița cu Mexic până la granița cu Canada, este unul foarte dificil chiar și pentru un bărbat în toată puterea, însă pentru aventuriera noastră pericolul drumeției prin sălbăticie este cu mult mai mic decât cel al depresiei adânci în care se îneca încet și sigur de ceva vreme.
Ideea renașterii prin suferință și izolare nu este una nouă, dimpotrivă, una veche de când lumea.
Ar fi interesant de aflat cum a luat naștere inițial, dar pentru scopul nostru nu este esențial. În plus, Cheryl nu pare s-o fi asumat pe deplin conștientă atunci când a hotărât că e vremea pentru o schimbare în viața ei.
Provocarea pe care singură și-o pune în față ia naștere mai mult din nevoia de a se regăsi, de a-și recăpăta puterea diluată în atâtea obiceiuri nesănătoase, de a-și demonstra sieși că poate spune stop oricând, de a se ierta pe sine.
M-a impresionat enorm voința de care Cheryl a dat dovadă atunci când s-a confruntat cu obstacole extrem de dificile: foame, sete, frig, animale sălbatice, izolare, oboseală cruntă, răni la picioare. Dar pentru ea, cele mai dureroase au fost rănile sufletești, și nu de puține ori era gata să clacheze. Amintirile anilor petrecuți în atmosfera tensionată a familiei în care tatăl bețiv devenea agresiv din nimic, pe urmă a anilor petrecuți alături de o mamă super optimistă care a luptat să-și crească odraslele singură, fiind învinsă în ultima ei luptă cu cancerul – au fost mai greu de îndurat și digerat decât frigul sau oboseala.
Ce nu te omoară, te face mai puternic, s-a dovedit a fi o zicere adevărată în cazul ei. Viața ei de până atunci, cu toate alegerile greșite sau nu, a fost minuțios examinată, ajungând la concluzia că, în ciuda a tot. nu regretă nimic. Pentru că, în final, tocmai acele alegeri au dus-o în acel punct. Această remarcă pare totuși gândită în confortul fotoliului de la gura sobei, mult după ce aventura s-a încheiat, căci în timpul călătoriei Cheryl părea mult prea preocupată să lupte cu fantasmele trecutului.
Wild este un film inspirat din realitate, un film care te face să-ți reevaluezi viața și să te întrebi dacă nu cumva ai nevoie de o purificare, de o resetare a valorilor și a direcției spre care te îndrepți. Și un film care te inspiră să pleci la drum, poate nu unul așa de periculos și lung precum este Pacific Crest Trail, dar totuși unul în care să ai oportunitatea de a sta de vorbă cu tine însăți/însuți și de a-ți răscoli puțin prin suflet, fără să fi distras(ă) de toate lucrurile mărunte ale vieții.
Leave a Reply