A patra zi pe Norwegian Gem a fost din nou o „sea day”, o zi fără uscat, doar eu și acest hotel plutitor uriaș, plin de surprize și tentații. Fără porturi în care să acostăm, m-am trezit cu un plan vag în minte: să explorez vasul dintr-un unghi nou, să profit de tot ce are de oferit și să mă las purtată de val – la propriu și la figurat.
A fost o zi care a combinat shopping-ul (pentru că, hei, cine nu vrea să cheltuie bani pe mare?), o expoziție de picturi cu vânzare, o masă fancy la Le Bistro, o încercare curajoasă de a învăța să înot în piscină, o cină pe terasă sub cerul liber, o petrecere în stil latin care mi-a trezit toate simțurile și, ca desert astral, o sesiune de privit stelele înainte de culcare. O zi plină, ca un episod dintr-un serial de vacanță unde eu eram vedeta.
Dimineața: Shopping Day pe Vas de Croazieră
M-am trezit bine odihnită în cabina mea, acolo unde lumina soarelui nu avea nicio șansă să-mi strice somnul. După un duș rapid, un prim mic dejun delicios și o cafea băută pe fugă, am decis că e timpul să dau o raită prin magazinele de pe vas – pentru că, dacă tot sunt pe un hotel plutitor, de ce să nu mă simt ca într-un mall plutitor?
Zona comercială era pe deck 7, un coridor lung și strălucitor, plin de vitrine care sclipeau sub lumini LED și promiteau de toate, de la bijuterii la parfumuri și suveniruri kitschoase.
Primul magazin în care am intrat vindea ceasuri și bijuterii – genul de lucruri pe care le admiri, dar te gândești de două ori înainte să-ți golești cardul. Un colier cu un pandantiv în formă de ancora mi-a atras atenția, dar prețul m-a făcut să-mi amintesc că bugetul meu e mai degrabă pentru cafele, nu pentru diamante.
Mai departe, am găsit un magazin cu haine – tricouri cu „I love Norwegian Gem”, șepci și rochii de vară care păreau perfecte pentru o petrecere pe punte. Am probat o rochie albastră cu imprimeu floral, imaginându-mi cum aș defila cu ea la cina de seară, dar am lăsat-o pe raft – nu eram încă sigură dacă vreau să-mi umplu geamantanul cu „amintiri purtabile”.
Apoi, am dat peste un duty-free plin de sticle de parfum și băuturi scumpe, unde mirosurile se amestecau într-un haos olfactiv delicios. Am testat un parfum care promitea să mă facă să miros a „briza oceanului”, dar mi s-a părut mai degrabă a „spray de cameră cu pretenții”. Shopping-ul ăsta pe vas era ca o terapie – nu trebuia să cumpăr neapărat ceva, dar procesul în sine, cu vitrinele și muzica ambientală, mă făcea să mă simt ca un turist cu misiune. Am plecat cu mâna goală, dar cu o satisfacție ciudată că am rezistat tentației.
Arta pe mare: Expoziția de picturi cu vânzare
După ce mi-am epuizat curiozitatea pentru shopping, am descoperit că pe vas era o expoziție de picturi cu vânzare, organizată într-o sală elegantă de pe deck 6. Am intrat din pură curiozitate, așteptându-mă la peisaje maritime banale sau portrete de delfini, dar am fost surprinsă să găsesc lucrări mai sofisticate – abstracte cu explozii de culoare, peisaje tropicale și chiar câteva portrete stilizate. Un tip în costum, probabil organizatorul, povestea cu entuziasm despre artiști, iar eu mă prefăceam că înțeleg ce înseamnă „expresionism contemporan” în timp ce sorbeam dintr-un pahar de șampanie oferit gratuit.
Un tablou cu o barcă pe o mare turcoaz m-a tentat serios – ar fi arătat bine în sufragerie, nu? Dar prețul, scris cu litere mici pe o etichetă discretă, m-a făcut să-mi dau seama că arta asta e mai mult pentru milionarii de pe vas, nu pentru o turistă ca mine care abia își permitea un cocktail în plus. Totuși, atmosfera era plăcută – muzică clasică în surdină, lumini care scoteau în evidență culorile și o senzație că sunt într-o galerie de lux, nu pe un vas în mijlocul oceanului. Am plecat fără să cumpăr, dar cu o apreciere nouă pentru ideea de „artă plutitoare”.
Speciality Dining: Le Bistro – O masă cu clasă
La prânz, am decis să-mi răsfăț papilele gustative cu o experiență culinara la Le Bistro, unul dintre restaurantele de specialitate de pe vas. Spre deosebire de bufetul haotic sau de mesele în aer liber, aici era ca o mică escapadă franțuzească – decor cu lumânări, fețe de masă albe și un meniu care părea scris de un poet al gastronomiei. M-am așezat la o masă mică, lângă un geam cu vedere la mare, și am comandat o supă de ceapă franțuzească, urmată de un filet mignon cu sos de vin roșu și cartofi gratinați.
Supa a venit fierbinte, cu un strat de brânză topită care se întindea ca o pânză de păianjen delicioasă, iar gustul – dulceag, sărat, bogat – m-a făcut să închid ochii de plăcere. Filetul mignon era gătit perfect, rozaliu în mijloc, cu sosul care părea să cânte o serenadă papilelor mele.
Chelnerul, un domn cu un accent subtil, mi-a recomandat un pahar de vin roșu, iar eu, care nu sunt mare cunoscătoare, am acceptat și m-am prefăcut că savurez „notele de fructe de pădure”. Desertul – o crème brûlée cu o crustă crocantă de zahăr caramelizat – a fost ca un sărut de final, dulce și memorabil. Le Bistro a fost o pauză de rafinament într-o zi plină de aventuri, și m-am simțit ca o doamnă de lume, chiar dacă doar pentru o oră.
Piscina: Lecția de înot a unei începătoare
După masa copioasă, am urcat pe deck 12, unde piscina principală strălucea sub soare, aproape goală – un avantaj al zilelor pe mare când mulți preferă alte activități. Mi-am zis că e momentul să învăț să înot – nu că aș fi fost complet străină de apă, dar până acum înotul meu era mai mult un „bălăcit cu stil”.
Am intrat în piscină, apa fiind fix la temperatura potrivită – răcoroasă, dar nu înghețată – și am început să dau din mâini și picioare, urmărind sfaturile vagi pe care le auzisem cândva: „relaxează-te, respiră, nu te panica”.
Cred că am petrecut câteva ore bune în piscină și am făcut chiar progrese, când a trebuit să ies pentru că un grup de adolescenți au început să joace polo în piscină și au trimis mingea chiar în ceafa mea. Dezavantajul de a fi pe acelați vas cu încă 3000 turiști, right?
Petrecere în stil Latin pe Norwegian Gem
Soarele apunea încet peste orizontul nesfârșit al oceanului, aruncând reflexii aurii și roșiatice pe suprafața apei, în timp ce vasul Norwegian Gem își croia drum prin valuri.
Era o seară perfectă pentru a petrece în stil latin – muzica salsa și merengue răsuna din difuzoarele de pe punte, ritmurile fierbinți învăluind aerul sărat al mării. Pasagerii, îmbrăcați în culori vii și ținute lejere, se adunau pe deck-ul principal, unde o trupă live punea suflet în fiecare notă. Chitarele sunau cristalin, tobele vibrau cu o energie contagioasă, iar vocile cântăreților purtau o pasiune care te făcea să uiți de orice grijă.
M-am alăturat mulțimii, atrasă de mișcările fluide ale dansatorilor. Femei cu rochii roșii și galbene, bărbați cu cămăși descheiate la primul nasture – toți se unduiau în sincron cu muzica. Nu sunt o dansatoare experimentată, de fapt nu știu să dansez deloc, dar ritmul latin are ceva magic; te prinde și te poartă.
Salsa era ca o conversație fără cuvinte – un pas înainte, unul înapoi, o piruetă rapidă, apoi o pauză dramatică. Râsetele și aplauzele celor din jur erau contaminante, iar briza mării le răcorea pielea încinsă de efort.
Cina în aer liber – o experiență de neuitat
M-am îndreptat spre terasa în aer liber, unde bufetul era aranjat sub cerul care începea să se întunece. Luminile calde ale felinarelor atârnate deasupra meselor creau o atmosferă intimă, iar murmurul conversațiilor se amesteca cu sunetul valurilor care loveau ușor bordul vasului.
Bufetul era o explozie de culori și arome – fructe tropicale, preparate picante, pește proaspăt și carne fragedă. M-am oprit în fața stației de fripturi, unde un bucătar tăia cu dexteritate bucăți suculente de porc, rumenite perfect la exterior și fragede înăuntru.
Am ales o porție generoasă de friptură de porc, alături de un pilaf auriu, presărat cu stafide și mirodenii care îi dădeau o notă dulceagă. Pentru prospețime, am adăugat o salată de crudități – roșii cherry dulci, castraveți crocanți, ardei gras și o mână de rucola, stropite cu un dressing ușor de lămâie și ulei de măsline.
Farfuria mea era o combinație perfectă de gusturi și texturi, iar mirosul îmbietor mă făcea să salivez înainte să apuc măcar să gust.
M-am așezat la o masă de pe terasă, cu fața spre ocean. Aerul serii era răcoros, iar cerul se transformase într-o pânză neagră, presărată cu primele stele timide. Am tăiat o bucată din friptură – crusta crocantă a cedat sub cuțit, dezvăluind carnea rozalie și suculentă.
Gustul era divin: sărat, cu o urmă subtilă de usturoi și rozmarin, echilibrat perfect de pilaf-ul aromat. Salata aducea o notă fresh, curățându-mi cerul gurii între îmbucături. Fiecare mușcătură era o mică sărbătoare, iar faptul că mâncam sub cerul liber, cu valurile cântând în fundal, făcea totul și mai special.
După ce am terminat friptura, m-am întors la bufet pentru desert. Printre tarte cu fructe, mousse de ciocolată și prăjituri elaborate, am zărit un ecler cu vanilie – simplu, dar irezistibil. L-am luat și m-am întors la masă, savurându-l încet.
Coaja crocantă a eclereului ascundea o cremă bogată, dulce, cu aroma intensă de vanilie adevărată, nu acel gust artificial pe care îl întâlnești uneori. Glazura de ciocolată de deasupra adăuga un contrast perfect, iar fiecare îmbucătură mă făcea să zâmbesc. Era genul de desert care încheie o masă fără să o copleșească, lăsându-te mulțumit, dar nu exagerat de plin.
Stelele sunt mai luminoase în mijlocul oceanului
Cina s-a sfârșit, dar noaptea era încă tânără. Am urcat pe ultimul deck al vasului, departe de luminile terasei și de zgomotul petrecerii care încă mai continua jos. Aici, întunericul era aproape palpabil. Oceanul se întindea în toate direcțiile, o masă neagră, infinită, care înghițea orice urmă de lumina.
Doar stelele străpungeau bezna, mii de puncte strălucitoare risipite pe cer. Nu era lună în noaptea aceea, ceea ce făcea ca stelele să pară și mai vii, ca și cum cineva ar fi presărat diamante pe un catifea neagră.
M-am întins pe un șezlong, cu mâinile sub cap, și am privit în sus. Calea Lactee se întindea ca un râu luminos peste cer, iar constelațiile pe care le învățasem cândva – Orion, Ursa Mare, Casiopeea – păreau să iasă în relief. Întunericul din jur era copleșitor, dar nu înfricoșător; era liniștitor, ca o pătură grea care te îndeamnă să te pierzi în gânduri.
Sunetul vasului tăind apa era singurul zgomot, un murmur constant care se împletea cu bătaia inimii mele. Am încercat să număr stelele, dar am renunțat repede – erau prea multe, prea strălucitoare, prea departe.
În timp ce stăteam acolo, mi-am amintit de petrecerea în stil latin, de friptura savuroasă, de eclerul perfect. Totul părea un vis, o evadare din realitate, oferită de acest vas care plutea undeva între cer și mare.
Noaptea sub stele era ca o promisiune – că există frumusețe și liniște chiar și în mijlocul întunericului. Am rămas pe deck până când frigul nopții m-a gonit înapoi în cabină, dar imaginea cerului plin de stele mi-a rămas întipărită în minte, ca un tablou pe care îl voi purta cu mine mereu.
[…] Croaziera pe Atlantic – O nouă Sea Day pe Norwegian Gem (4) […]